Introducere
Intervențiile chirurgicale, indiferent de complexitate, reprezintă un stres important pentru organism. După vârsta de 45 de ani, riscul de complicații cardiace perioperatorii crește, chiar și la pacienții aparent sănătoși. Evaluarea cardiacă preoperatorie are rolul de a identifica eventuale afecțiuni cardiace nediagnosticate, de a estima riscul operator și de a optimiza starea pacientului înainte de procedură. Această etapă este esențială pentru reducerea riscului de complicații precum infarctul miocardic, aritmiile sau insuficiența cardiacă.
De ce este necesară evaluarea cardiacă după 45 de ani?
Odată cu înaintarea în vârstă, în organism apar modificări fiziologice care afectează inclusiv sistemul cardiovascular:
- Rigidizarea vaselor de sânge și creșterea tensiunii arteriale.
- Scăderea elasticității miocardului și toleranței la efort.
- Ateromatoza (depunerea plăcilor de aterom) pe artere, chiar și la persoanele fără simptome.
- Creșterea frecvenței tulburărilor de ritm, cum ar fi fibrilația atrială.
În plus, la această vârstă, frecvent există factori de risc cardiovasculari cumulativi: hipertensiune arterială, diabet zaharat, dislipidemie, obezitate, sedentarism sau fumat. Stresul chirurgical – anestezia, pierderile de sânge, inflamația – poate precipita un eveniment cardiac la un pacient vulnerabil.
Etapele evaluării cardiace preoperatorii
1. Anamneza și examinarea clinică
Primul pas constă în discuția detaliată cu pacientul:
– Antecedente de boli cardiace: infarct miocardic, angină pectorală, insuficiență cardiacă, tulburări de ritm.
– Factori de risc: fumat, hipertensiune, diabet, dislipidemie, istoric familial de boli cardiace.
– Simptome actuale: durere toracică, palpitații, dispnee, edeme ale membrelor inferioare.
Examinarea fizică poate evidenția semne sugestive: sufluri cardiace, aritmii, edeme, modificări de tensiune arterială.
2. Evaluarea riscului chirurgical și a capacității funcționale
Societățile medicale internaționale, precum American College of Cardiology/American Heart Association (ACC/AHA), recomandă utilizarea unor scoruri standardizate, cum ar fi Revised Cardiac Risk Index (RCRI), care evaluează factori precum:
- Tipul intervenției (minoră, intermediară, majoră).
- Istoric de cardiopatie ischemică.
- Istoric de insuficiență cardiacă.
- Boală cerebrovasculară.
- Diabet zaharat tratat cu insulină.
- Creatinină serică crescută.
Capacitatea funcțională se apreciază prin întrebări privind toleranța la efort: dacă pacientul poate urca două etaje de scări sau merge pe jos mai mult de 500 de metri fără simptome majore.
3. Investigații paraclinice de bază
Indicate de regulă tuturor pacienților >45 ani înainte de operații cu risc mediu sau mare:
- Electrocardiograma (ECG): evidențiază tulburări de ritm, ischemie, semne de infarct vechi.
- Analize de sânge: hemoleucogramă, glicemie, profil lipidic, creatinină, ioni, markeri inflamatori.
- Ecocardiografia (la indicația cardiologului): evaluează funcția de pompă a inimii, structura valvelor și presiunile intracardiace.
4. Investigații avansate (dacă sunt necesare)
Se recomandă în cazul pacienților cu simptome sugestive sau cu risc înalt:
- Test de efort ECG: pentru detectarea ischemiei silențioase.
- Holter ECG: monitorizarea ritmului cardiac 24–48 ore.
- Angio-CT coronarian sau coronarografie: în suspiciunea de boală coronariană semnificativă.
- Scintigrafie miocardică: pentru evaluarea perfuziei cardiace.
Optimizarea pacientului înainte de intervenție
În funcție de rezultate, medicul cardiolog poate recomanda:
- Ajustarea medicației: antihipertensive, beta-blocante, antiagregante plachetare, anticoagulante.
- Tratarea dezechilibrelor (electroliți, glicemie).
- Amânarea temporară a intervenției pentru stabilizarea stării cardiace.
- Monitorizare cardiacă intra- și postoperatorie.
Rolul echipei multidisciplinare
Evaluarea cardiacă preoperatorie este doar o parte a pregătirii pacientului. Colaborarea dintre chirurg, anestezist și cardiolog este esențială pentru alegerea celei mai sigure strategii. Uneori, modificarea tehnicii chirurgicale sau a tipului de anestezie poate reduce semnificativ riscul cardiac.
Mesaj pentru pacienți
După 45 de ani, chiar și în absența simptomelor, inima poate ascunde afecțiuni silențioase. O evaluare cardiacă corectă înainte de operație nu este o formalitate, ci o investiție în siguranța și recuperarea dumneavoastră. Discutați deschis cu medicul despre istoricul personal și urmați recomandările primite – acestea vă pot salva viața.
Concluzie
Evaluarea cardiacă preintervenție chirurgicală la pacienții de peste 45 de ani reprezintă un pas obligatoriu în medicina modernă, având rolul de a preveni complicații grave și de a optimiza rezultatele postoperatorii. Printr-o abordare individualizată, bazată pe ghiduri internaționale și pe experiența clinică, riscul chirurgical poate fi redus semnificativ, iar recuperarea poate fi mai rapidă și mai sigură.