Infertilitatea masculină

Infertilitatea masculină

Infertilitatea este definită ca nereușita conceperii unui copil pe parcursul unui an. Această problemă medicală este destul de des întâlnită, 1 din 7 cupluri întâmpinând dificultăți. Infertilitatea poate apărea la ambele sexe, dar predomină la bărbați. Astfel, aproximativ o treime din aceștia se confruntă cu infertilitatea.

Infertilitatea masculină: cauze

Etiologia infertilității masculine este vastă. Această patologie poate fi determinată atât de factori din mediu, cât și de anumite modificări structurale și funcționale din organism. Cunoașterea motivelor care duc la infertilitate este importantă pentru a putea determina care este tratamentul optim.

Afecțiuni endocrine

Afecțiunile endocrine pot contribui semnificativ la apariția infertilității masculine. Printre cele mai frecvente patologii endocrine care pot da infertilitate se află:

  • hipogonadismul (determinat de o reducere a secreției hormonilor sexuali masculini);
  • hiperprolactinemia (secreția excesivă a prolactinei);
  • sindromul Cushing;
  • deficiența de GnRH (hormon eliberator al gonadotropinelor);
  • hipertiroidismul.

Afecțiuni genetice

Anomaliile genetice reprezintă o cauză principală a infertilității. Uneori, acestea pot fi depistate destul de repede, ca urmare a simptomatologiei evidente; alteori, diagnosticul este stabilit cu dificultate. Cel mai adesea, afecțiunile genetice care se asociază infertilității sunt:

  • microdeleții ale cromozomului Y;
  • fibroza chistică;
  • sindromul Young;
  • sindromul Klinefelter;
  • sindromul Kallmann;
  • sindromul celulelor Sertoli.

Infecții

Una dintre complicațiile infecțiilor este infertilitatea. Agenții patogeni responsabili de această patologie sunt:

  • Chlamydia sp.;
  • Treponema pallidum (sifilis);
  • Gonococcus sp.;
  • Mycoplasma sp.

Afecțiuni uro-genitale

Afecțiunile uro-genitale pot fi clasificate în:

  • afecțiuni congenitale (ce sunt prezente de la naștere);
  • afecțiuni dobândite (care se dezvoltă pe parcursul vieții).

Printre afecțiunile congenitale ce duc la infertilitate se află:

  • testiculele necoborâte;
  • malformațiile epididimului (absența sau obstrucția acestuia);
  • anomaliile vaselor deferente (vasele prin care sunt transportați spermatozoizii în timpul ejaculării);
  • disfuncțiile structurale și funcționale ale ductelor ejaculatorii.

În ceea ce privește afecțiunile dobândite, cele mai frecvente sunt:

  • varicocelul (dilatarea venelor testiculare);
  • epididimita (inflamația epididimului);
  • obstrucția vaselor deferente;
  • ejacularea retrogradă.

Tulburări sexuale

Infertilitatea poate fi cauzată și de prezența unor tulburări sexuale, precum: ejacularea prematură, disfuncția erectilă, anejacularea (lipsa ejaculării).

Neoplazii

Neoplaziile afectează de multe ori fertilitatea bărbaților. Infertilitatea se dezvoltă prin diferite mecanisme: fie prin modificarea profilului hormonal, fie prin anomaliile morfologice care apar odată cu dezvoltarea tumorii. Unele dintre neoplaziile care pot determina infertilitate sunt:

  • craniofaringiomul;
  • tumorile hipofizei;
  • tumorile glandelor suprarenale;
  • tumorile testiculare.

De asemenea, radioterapia utilizată în tratamentul cancerului poate determina infertilitate.

Alte afecțiuni

Fertilitatea poate fi afectată și de unele patologii care influențează fiziologia sistemului uro-genital. Dintre acestea fac parte:

  • sarcoidoza (afecțiune caracterizată prin apariția granuloamelor formate din celule inflamatorii la nivelul întregului organism);
  • hemocromatoza (se caracterizează prin depozite excesive de fier);
  • hemosideroza (acumulare excesivă de hemosiderină în țesuturi);
  • histiocitoza Langerhans (se manifestă prin proliferarea celulelor Langerhans, care se află la nivelul tegumentelor);
  • prezența anticorpilor antispermatozoizi.

Factori de risc asociați cu infertilitatea masculină

Anumiți factori pot favoriza apariția infertilității masculine. Este important a-i cunoaște, pentru a-i putea reduce, unde este posibil. Cei mai importanți factori de risc sunt: vârsta peste 40 de ani, fumatul, consumul de alcool, consumul de droguri, obezitatea, unele medicamente (spironolactona, ketoconazol, steroizi), expunerea la radiații, toxine, insecticide, pesticide, bisfenol A (în plastic), ftalați (în plastic și în cosmetice), istoricul medical de afecțiuni uro-genitale, deficitul nutrițional, expunerea la substanțe care conțin estrogen sau sunt similare estrogenului.

Simptomele infertilității masculine

De cele mai multe ori, bărbații cu infertilitate nu prezintă simptome. Adesea, această patologie este suspectată când un cuplu dorește să conceapă un copil și nu reușește. Cu toate acestea, în unele cazuri apar semne și simptome, precum:

  • durere sau disconfort la nivelul testiculelor;
  • edem scrotal;
  • prezența ganglionilor în zona inghinală;
  • ginecomastia (dezvoltarea țesutului glandular mamar la bărbați – apariția sânilor);
  • disfuncție erectilă;
  • scăderea libidoului.

Diagnosticul infertilității masculine

Diagnosticul infertilității la bărbați este întotdeauna stabilit de către medic. Pentru aceasta, este necesară efectuarea: anamnezei, examenului clinic și investigațiilor paraclinice.

Anamneza

În cadrul anamnezei, este important a se vorbi despre: dificultățile întâmpinate de pacient în conceperea unui copil, istoricul medical al pacientului (dacă a prezentat afecțiuni uro-genitale în trecut), posibile accidentări ale zonei inghinale, prezența simptomelor depresive, medicamentele sau suplimentele alimentare administrate, prezența obiceiurilor nesănătoase (fumat, consum de alcool, droguri), alimentație, expunerea la radiații, toxine, pesticide, etc.

Examenul clinic

Efectuarea examenului clinic este utilă pentru a evidenția eventuale semne de inflamație din zona genitală și a orienta diagnosticul. Astfel, medicul poate observa: afecțiuni ale penisului, afecțiuni ale testiculelor, prezența varicocelului.

Ecografia

În cazul modificărilor morfologice, examenul fizic nu este suficient. Ecografia permite evaluarea structurilor anatomice afectate și oferă mai multe detalii despre afecțiunea dezvoltată. Aceasta prezintă unele avantaje precum faptul că este neiradiantă, nu este dureroasă, timpul de efectuare este scurt și este accesibilă.

Tomografia computerizată (CT)

Tomografia computerizată poate oferi mai multe informații, comparativ cu ecografia. Este utilă pentru a determina gradul de invazie a tumorilor. Este o metodă iradiantă.

Profilul hormonal

Determinarea valorilor hormonilor sexuali și nu numai permite înțelegerea funcționalității sistemului endocrin al pacientului. Utilitatea acesteia constă în depistarea unor tumori hipofizare, a cauzelor pentru care apare infertilitatea. De multe ori, sunt necesare investigații suplimentare pentru a confirma diagnosticul.

Biopsia testiculară

Pentru efectuarea biopsiei testiculare, se efectuează o incizie la nivelul scrotului și se prelevează o probă de țesut din fiecare testicul. Pentru eliminarea disconfortului resimțit de către pacient, acesta beneficiază de anestezie locală sau generală.

Biopsia testiculară are ca scop:

  • confirmarea diagnosticului de cancer testicular;
  • analiza spermei;
  • colectarea spermei pentru fertilizarea in vitro.

Spermograma

Calitatea lichidului spermatic este evaluată în cadrul unei analize cunoscute drept spermograma. Aceasta presupune analiza caracteristicilor spermatozoizilor și a capacității acestora de a fecunda ovulul. Proprietățile lichidului seminal (spermei) sunt foarte importante, când se dorește conceperea unui copil. Modificările acestuia pot influența fertilitatea bărbatului.

Adesea, bărbații se confruntă cu:

  • azoospermie (lipsa spermatozoizilor);
  • oligospermie (număr scăzut de spermatozoizi);
  • mobilitate scăzută a spermatozoizilor;
  • forme aberante ale spermatozoizilor;
  • aspermie (lipsa spermei);
  • hipospermie (cantitate scăzută de spermă);
  • hiperspermie (producerea unei cantități crescute de spermă, adesea asociată cu un număr redus de spermatozoizi).

În cadrul analizei lichidului spermatic, se vor evalua și alte aspecte responsabile de calitatea materialului genetic:

  • pH-ul (un pH mai mic de 7 determină scăderea mobilității spermatozoizilor);
  • timpul de lichefiere (o valoare crescută denotă prezența unei inflamații);
  • prezența leucocitelor (normal, sunt absente); aspectul (opalescent, dacă bărbatul este sănătos);
  • prezența anticorpilor;
  • determinarea cantității de fructoză;
  • evidențierea speciilor reactive de oxigen.

Infertilitatea masculină: tratament

Cel mai frecvent, calitatea spermei este cea care face să fie dificilă conceperea unui copil. În aceste situații, pentru obținerea unei sarcini, se utilizează următoarele metode:

  • fertilizarea in vitro – presupune utilizarea ovocitelor de la mamă și a spermatozoizilor de la tată. Aceștia sunt puși în contact și se formează embrionii, ce sunt, ulterior, introduși în uter. Din acest punct, sarcina va avea o evoluție similară cu a unei sarcini obținute pe cale naturală.
  • inseminare intrauterină – această metodă constă în inseminarea spermatozoizilor în uter. Pentru ca șansa de a obține o sarcină să fie maximă, inseminarea se face în perioada în care femeia este la ovulație. injectarea intracitoplasmatică de spermatozoizi – pentru realizarea acestei tehnici, este necesar ca în interiorul ovocitelor de la mamă să fie injectați spermatozoizi. Sunt aleși spermatozoizii care întrunesc criteriile calitative, după o atentă examinare la microscopul optic. După introducerea spermatozoizilor în ovocite, se formează embrionii. Aceștia sunt inseminați în uter, printr-un procedeu care nu este dureros.