Infecții urinare: cauze, simptome, diagnostic și tratament

Infecții urinare recurente

Infecția urinară reprezintă o patologie extrem de frecventă în practica urologică, afectând atât bărbații, cât și femeile, însă cu o incidență mai mare în rândul acestora din urmă. Frecvența crescută a infecțiilor urinare, caracterul recurent al acestora și posibilele complicații impun o atenție deosebită asupra diagnosticului și tratamentului adecvat.

 

Infecții urinare recurente – Cauzele și Factorii de Risc

Infecțiile urinare sunt cauzate în principal de bacterii, cele mai frecvente fiind Escherichia coli, Proteus spp., Klebsiella spp. și Enterococcus spp. Factorii care predispun la apariția acestor infecții includ:

  • Igiena necorespunzătoare – favorizează contaminarea florei bacteriene la nivelul uretrei.
  • Raporturile sexuale – pot facilita migrarea bacteriilor în tractul urinar.
  • Diabetul zaharat – compromite sistemul imunitar și crește riscul de infecții recurente.
  • Menopauza – scăderea estrogenului determină modificări la nivelul mucoasei tractului urinar, favorizând colonizarea bacteriană.
  • Litiaza urinară – prezența calculilor favorizează stagnarea urinei și înmulțirea bacteriilor.
  • Refluxul vezico-ureteral – întâlnit mai ales la copii, poate predispune la pielonefrite recurente.

 

Manifestări Clinice

Simptomele infecțiilor urinare variază în funcție de organul afectat și severitatea infecției. Acestea pot avea caracter evolutiv/migrator, ceea ce înseamnă că o infecție netratată poate progresa spre alte structuri ale tractului urinar. De exemplu, o cistită netratată poate evolua către pielonefrită.

  1. Cistita

Cistita reprezintă inflamația vezicii urinare și se manifestă prin:

  • Polachiurie (urinări frecvente);
  • Imperiozitate micțională;
  • Tenesme vezicale (senzație de golire incompletă a vezicii);
  • Disurie (durere și usturimi la urinare);
  • Durere hipogastrică;
  • Hematurie macroscopică terminală (cistită ;hemoragică).
  1. Pielonefrita acută

Pielonefrita acută este o inflamație a rinichiului și a căilor urinare superioare, manifestată prin:

  • Febră ridicată (>38°C);
  • Frisoane;
  • Durere lombară unilaterală;
  • Greață și vărsături;
  • Sensibilitate ;costovertebrală la palpare.

2.1 Pielonefrita acută obstructivă

Aceasta este o complicație severă care necesită intervenție chirurgicală urologică de urgență. În cazul în care există obstrucție urinară (calculi, stricturi ureterale), drenajul urinar trebuie restabilit rapid pentru a preveni deteriorarea funcției renale și dezvoltarea urosepsisului.

  1. Uretrita

Inflamația uretrei poate fi cauzată de infecții bacteriene sau cu transmitere sexuală (Chlamydia, Gonococ). Se manifestă prin:

  • Secreție uretrală matinală;
  • Disconfort la urinare;
  • Roșeață la nivelul meatului uretral.
  1. Prostatita

Inflamația prostatei poate fi:

  • Acuta – febră, durere pelvină, disurie, senzație de golire incompletă a vezicii;
  • Cronică – simptome mai ușoare, dar persistente.
  1. Orhita / Orhiepididimita

Inflamația testiculului și a epididimului se manifestă prin:

  • Durere scrotală intensă;
  • Edem și roșeață;
  • Febră.
  1. Urosepsisul

Complicația severă a unei infecții urinare netratate, caracterizată prin:

  • Febră ridicată;
  • Hipotensiune;
  • Tahicardie;
  • Insuficiență multiplă de organ.

 

Diagnostic și Investigații

Diagnosticul infecției urinare pornește de la o suspiciune clinică, bazată pe simptome, și este confirmat prin teste de laborator:

  • Sumar de urină – evidențiază prezența leucocitelor, hematiilor și nitriților;
  • Urocultură – identifică tipul de bacterie și încărcătura microbiană;
  • Antibiograma – stabilește sensibilitatea bacteriei la antibiotice;
  • Ecografie renală și pelvină – utilă pentru identificarea complicațiilor (litiază, reflux vezico-ureteral);
  • CT/RMN – indicat în pielonefritele severe sau în cazurile de infecții recurente.

Atenție! Decelarea unei bacterii în urină la o persoană asimptomatică NU indică neapărat o infecție urinară, ci poate reprezenta o bacteriurie asimptomatică, care nu necesită tratament, cu excepția cazurilor speciale (sarcină, intervenții urologice).

 

Tratamentul Infecțiilor Urinare

Tratamentul este etiologic și simptomatic:

  • Antibioterapie – administrată conform antibiogramei;
  • Antiinflamatoare – pentru reducerea durerii și febrei;
  • Antispastice – pentru ameliorarea disconfortului micțional;
  • Hidratare crescută – pentru eliminarea bacteriilor prin diureză;
  • Antiseptice urinare – ajută la prevenirea recidivelor.

Durata tratamentului variază în funcție de tipul infecției:

  • Cistita necomplicată: 3-7 zile;
  • Pielonefrita acută: 10-14 zile;
  • Prostatita acută: 4-6 săptămâni.

 

Profilaxia Infecțiilor Urinare

Prevenirea recurențelor este esențială, mai ales la pacienții care au 3 episoade de infecție urinară în ultimul an sau 2 episoade în ultimele 6 luni. Măsurile de profilaxie includ:

  • D-manoză – ajută la eliminarea bacteriilor din tractul urinar.
  • Probiotice – mențin echilibrul florei bacteriene.
  • Profilaxia post-contact sexual – administrarea unei doze mici de antibiotic la pacienții predispuși.
  • Stimulente imunitare – vaccinuri orale precum Uro-Vaxom, Strovac sau autovaccinuri.

 

Concluzie

Infecțiile urinare sunt frecvente, dar pot fi prevenite și tratate eficient printr-o abordare corectă. Diagnosticarea precoce, tratamentul adecvat și măsurile profilactice pot reduce semnificativ riscul de complicații și recidive, asigurând sănătatea tractului urinar pe termen lung.